"DEZASTRE" PRINTRE NOI!

Daca pentru prevenirea incendiilor, scaderea numarului de victime, a pierderilor materiale si spirituale putem actiona respectand masuri si reguli exacte, fapt determinat in mare masura de grija propriei persoane, caci abateri de la acestea au efect imediat sau aproape imediat asupra fiecaruia, prevenirea inundatiilor si alunecarilor de teren este mult mai greu de realizat pentru ca nivelul constiintei individului nu a ajuns asa departe.

Fiecare din noi realizam pericolul iminent si mai putin pe cel ce ar putea aparea "peste o zi, sau doua". Spre exemplu: daca aprindem o tigara intr-un depozit de carburanti, sau facem focul langa sura de paie realizam pericolul in mare parte, dar nu intotdeauna, in schimb nu constientizam atunci cand taiem un copac caruia i-au trebuit zeci de ani sa ajunga la maturitate ca astfel contribuim la un dezechilibru al ecosistemului, la producerea de inundatii si alunecari de teren.

Cu toate ca am vizionat de-a lungul anilor exemple de tragedii produse in diferite zone ale lumii, tragedii cauzate de inundatii, alunecari de teren, taifunuri, secete, grindine sau friguri extreme totusi am ramas in mare masura indiferenti de acestea.

Am avut prilejul, datorat mass mediei, sa vedem, sa ascultam sau sa citim despre tragediile produse, dar nu am invatat nimic. Sute si mii de vieti s-au stins in apele involburate, sub zecile de tone de pamant sau datorita foametei produse de anii secetosi ce au afectat diverse zone ale lumii. Si toate astea puteau fi evitate.

Amintindu-mi de un mare imperiu ce a disparut, se pare, in urma succesiunii unor ani secetosi, un imperiu ce s-a nascut si a inflorit pe continentul American, Imperiul Maia, de tsunamii ce a distrus sute de vieti in Asia, de recentele alunecari de teren din Filipine, care de asemenea au facut sute de victime, si de ce nu de inundatiile de anul trecut care au afectat destul de grav populatia Romaniei, nu pot sa nu ma gandesc decat la schimbarile climaterice lente, dar de o gravitate imensa ce se petrec la nivelul planetei si care incetul cu incetul ne vor influenta modul de viata.

Incalzirea globala, scaderea stratului de ozon, efectul de sera sunt fenomene ce incetul cu incetul pot distruge planeta. Cu toate astea stam parca impasivi la tot ce se intampla. Fenomenul economic guverneaza planeta in detrimentul acesteia. Goana dupa imbogatire, sau asigurarea nivelului de trai ne face sa devenim inconstienti si sa nu realizam ca grabim astfel sfarsitul planetei implicit al copiilor si nepotilor nostri.

Anul 2005 a fost pentru noi poate un semnal de alarma, un ultim semnal dat in ceea ce priveste atentia pe care trebuie sa o acordam "aurului verde". Evenimentele produse s-au datorat in mare parte taierilor masive de paduri si in general indiferentei fata de mediul inconjurator. Zeci de morti, sute de gospodarii distruse, oameni care si acum traiesc in corturi sau pe la rude, sunt rezultatul caderilor masive de precipitatii care au produs inundatii si alunecari de teren. Peste 60% din cantitatea de precipitatii este preluata de flora si in mod special de paduri si cu cat numarul acestora scade, cresc cantitatile de apa ce raman la nivelul solului si provoaca inundatii. Si cum un necaz nu vine niciodata singur, datorita acestor taieri care au afectat si rezistenta solului "pamantul a luat-o la vale".

Suficiente motive avem ca sa facem ceva. In primul rand sa stopam aceste taieri si sa demaram un proiect la nivel national de impadurire. Acest lucru ar trebui sa constituie un obiectiv prioritar pentru edilii fiecarei localitati si nu numai. Trebuie ca fiecare din noi sa intelegem aceasta si "sa le dam dreptul si urmasilor sa traiasca".

Sa recunoastem si meritele trecutului, oricare ar fi fost si sa ne amintim de activitatile practice din scoli cand sub supravegherea specialistilor, primavara de primavara plantam puieti.

Sa ne amintim cum curatam albiile raurilor de gunoaie si deseuri menajere aruncate fara pic de responsabilitate sau civilizatie de semenii nostri.

Nu cred ca este ceva neonorant pentru nici unul dintre noi indiferent de varsta sau profesie. Din contra este un omagiu adus naturii, care cu siguranta ne va rasplati.

O intreaga economie s-a dezvoltat legal, sau mai putin legal din taierea, prelucrarea sau exportul masiv de lemn, dar regretabil este faptul ca acei ce sunt implicati in aceste afaceri nu realizeaza ca "un palat in desert" nu are nici un fel de valoare.

De asemenea, in baza traditiei care ne face pe fiecare din noi, ca de sarbatorile de iarna, sa impodobim macar un molid daca nu un brad, putem observa miile de pomi ce raman nevanduti si chiar si milioanele vandute, care numai dupa cateva zile sunt aruncati sau folositi ca lemn de foc.

Nu sunt impotriva acestui obicei, dar cred ca trebuie gasita o solutie, o alternativa in acest sens, pentru ca dupa parerea mea este un adevarat genocid. Degeaba exista traditie daca nu are cine o respecta. "Un suflet doborat intr-o padure" cu siguranta mai devreme sau mai tarziu "va dobora un altul".

Si tot in acest sens, al ocrotirii vietii indiferent de forma pe care "Mama Natura" a dat-o pe acest pamant, trebuie sa va reamintesc faptul ca exista o ciclicitate in natura, ca dupa ani foarte ploiosi urmeaza si ani secetosi, ani in care datorita temperaturilor foarte ridicate a neglijentei sau reavointei au ars hectare de paduri.

De aceea, nu trebuie sa fim indiferenti la ceea ce se intampla si sa ne multumim sa apelam 112.

INAPOI la Recomandari