1. Scurt Istoric: Grupul de Pompieri Dambovita
2. Scurt Istoric: Inspectoratul de Protectie Civila Dambovita
3. Ziua Protectiei Civile
4. Ziua Pompierilor din Romania
5. Ziua Internationala pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale
6. Monumentul Pompierilor din Bucuresti

• Documente din secolul al XIX-lea mentioneaza folosirea Turnului Chindiei din Targoviste ca foisor, turn de veghe si paza;
• Lipsa unui serviciu eficient de stingere a incendiilor a lasat orasul Targoviste, in nenumarate randuri, prada flacarilor. Ultimul incendiu de proportii se inregistrase in 1829, in urma acestuia fiind mistuite de flacari pravaliile din Targul de Afara;
• Regulamentul Organic a favorizat institutionalizarea unor forme organizate de combatere a incendiilor in orasele de provincie, indeosebi in capitalele de judete unde luau fiinta servicii publice de stingere a incendiilor, denumite "comenzi de foc";
• Incepand cu anul 1848 se mareste efectivul Comenzii de Foc, adaugandu-se un tulumbagiu si 4 pompieri. Inainte de aceasta hotarare in acest serviciu lucrau 2 sacagii, care aveau in dotare 2 sacale;
• In 1847 este luata o masura, in special pentru "Targul din Launtru", de a matura cosurile atat ale caselor cat si ale pravaliilor o data pe saptamana;
• La 24 martie 1855, carmuitorii judetului au hotarat printr-un jurnal, construirea in jurul Turnului Chindiei a unor incaperi pentru Comanda Focului;
• In 1872 a fost elaborat un regulament asupra comenzilor de pompieri urbani. Potrivit acestuia, pompierii targovisteni treceau sub autoritatea Diviziei teritoriale, in ceea ce priveste instructia militara si dotarea cu armament. Judetul Dambovita era cuprins in Divizia 2 teritorial administrativa (din 4) cu resedinta la Bucuresti si din care mai faceau parte judetele: Teleorman, Vlasca, Ialomita, Ilfov, Muscel, Prahova si Buzau;
• Legea din 12 martie 1874 punea capat procesului de reorganizare, pe baze militare, a serviciului de pompieri in tara noastra, extinzand unitatile de pompieri in toate orasele mari, ea constituind actul de nastere al institutiei pompierilor militari. Articolul 37 al acestei legi specifica organizarea pompierilor din Bucuresti si Iasi, precum si ai resedintelor din judet ca trupe de artilerie. Ei depind direct de Ministerul de Razboi;
• Prin decretul 1588/1874, se infiinteaza functia de "inspector al Corpului Pompierilor Militari", functie ce va disparea in 1883, prin incadrarea pompierilor in regimente de artilerie si va reaparea abia in 1912, insa incredintata comandantului Companiei de pompieri Bucuresti;
• In anul 1879 se hotaraste gruparea sectiilor de pompieri in baterii in cadrul celor 4 divizii teritorial-militare in care era impartita tara;
• 1883, ministrul de razboi, C. Bratianu, propune integrarea bateriilor teritoriale de pompieri in organica regimentelor de artilerie, facand sa dispara astfel serviciul de pompieri;
• In 1891, se desfiintau bateriile de pompieri artileristi si se infiintau, in orasele respective, sectii de pompieri, iar in anul 1912 se revine la functia de inspector al pompierilor din toata tara. Din 1916, aceasta functie devine de sine statatoare, separata de comanda Companiei de pompieri.
• Adresa datata 16 oct 1896, a Serviciului Comendei de Pompieri a Urbei Targoviste catre Primaria comunei Targoviste, se solicita aprobarea pentru construirea foisorului pentru observator deasupra clopotnitei, care facea corp separat de restul cladirilor si se afla in imediata apropiere a cazarmii;
• In anul 1907, incep demersurile pentru construirea unei noi cazarmi pentru pompieri, in urma ordinelor din 22 nov 1906 si 25 apr 1907 ale Ministerului Cultelor si Instructiunei catre Primaria Târgoviste;
• In vara lui 1908 este data in functiune Cazarma de pompieri sin Targoviste. Ulterior construirii cazarmii de pompieri, s-a trecut la construirea unui turn de observatie, a carei receptie definitiva s-a facut in data de 20 iunie 1910;
• In anul 1913, personalul serviciului era compus dintr-un sergent, un ajutor, un brigadier si 12 pompieri;
• Incepand cu data de 01 oct 1914, serviciul pompierilor trece in grija Ministerului de Razboi;
• In noiembrie 1916, pe timpul ocupatiei germane, serviciul de pompieri se desfiinteaza. Activitatea acestuia se reia abia dupa 2 ani, in 1918, dupa terminarea razboiului;
• In anul 1924, se infiinteaza a doua subunitate de pompieri militari apartinand armatei, numita Compania ARSENAL Targoviste;
• Anul 1938 marcheaza infiintarea de noi subunitati de pompieri pe teritoriul actual al judetului Dambovita, si anume: Sectia de pompieri Moreni, Sectia de pompieri Pucioasa si Sectia Arsenal Mija;
• In anul 1945, luna august, se realizeaza trecerea structurii pompierilor militari la Ministerul Afacerilor Interne. Cu aceasta ocazie, subunitatile Arsenal din Targoviste si Mija au ramas in structura MAN, desfiintandu-se ulterior.
• In anul 1946, se infiinteaza serviciul de pompieri si in orasul Gaesti. Astfel, in cadrul REGIUNII PLOIESTI, In afara de subunitaTile din Prahova Si Buzau, funcTionau urmatoarele subunitaTi dAmbovitene:Compania TArgoviSte, Compania Moreni, Compania Pucioasa, Sectia GaeSti si Sectia Gura Ocnitei;
• In anul 1956, Sectia Gaesti si Sectia Gura Ocnitei isi inceteaza existenta;
• la 01.10.1968, prin reorganizarea teritoriala a fost infiintat Grupul de Pompieri Dambovita avand subunitati la Targoviste, Moreni si Pucioasa;
• la 10.10.1997 - Prin Decretul Prezidential nr. 512/1997 se acorda DRAPELUL DE LUPTA Grupului de Pompieri Dambovita;
• la 15 decembrie 2004 se infiinteaza Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Basarab I" al judetului Dambovita prin unirea celor doua componente care actionau pentru protectia populatiei, Grupul de Pompieri Dambovita si Inspectoratul de Protectie Civila Dambovita.

• La 28 februarie 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aproba "Regulamentul de functionare a Apararii Pasive contra atacurilor aeriene". Prin prevederile sale detaseaza net apararea pasiva de apararea activa. Acest moment este considerat data de nastere a protectiei civile.
• Cu putin timp inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial, se infiinteaza Comitetul de Coordonare al Apararii Pasive - un fel de stat major in intelesul actual, care functiona pe langa Ministerul Aerului si Marinei.
• In anul 1939, Parlamentul aproba Legea pentru apararea antiaeriana activa si pasiva. Se instituie centre de instructie de aparare pasiva la ministerele Aerului si Marinei, Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, Educatiei Nationale, Sanatatii si Asistentei Sociale, Cailor Ferate precum si la fiecare judet, municipiu si oras.
• La 18 februarie 1943 se organizeaza Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin Instructiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorica si misiunile apararii pasive, luand fiinta Comandamentul Apararii Pasive.
• Tot in 1943, ia fiinta, Corpul Special de Interventie, destinat a interveni in centrele bombardate de inamic, pentru inlaturarea bombelor neexplodate si dezamorsarea lor, stingerea si limitarea marilor incendii si inlaturarea marilor daramaturi din intreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii si bombardamente, constructia de baracamente si ridicarea de tabere pentru sinistrati, evacuati si materiale.
• Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se infiinteaza Apararea Locala Antiaeriana, prin adoptarea "Regulamentului Apararii Locale Antiaeriene", si ia fiinta Comandamentul Apararii Locale Antiaeriene in cadrul Ministerului de Interne, care era organizat in state majore de aparare locala antiaeriana la nivelul regiunilor, ca unitati administrative, in raioane si orase mari.
• In iarna anului 1951 se infiinteaza Centrul de Instructie al armei, care avea menirea de a pregati si perfectiona cadrele si personalul civil pentru diferite functii si specialitati in protectia civila.
• In 1958, unitatile si formatiunile de aparare locala antiaeriana trec din subordinea Ministerului de Interne in cea a Ministerului Apararii Nationale.
• In 1978 apararea locala antiaeriana isi schimba denumirea in aparare civila, atributiile acesteia fiind diversificate.
• In anii ´80 activitatea apararii civile a fost orientata spre pregatirea intregii populatii pentru diferite situatii de risc.
• Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea incercare armata si, in cadrul acesteia, apararea locala antiaeriana. Actionand zi si noapte, arma noastra a contribuit la salvarea de vieti omenesti, inlaturarea avariilor tehnologice si distrugerilor. Este bine sa ne amintim ca atunci au fost inregistrati 1.570 morti, 113.000 raniti, 32.900 locuinte prabusite sau grav avariate, iar 35.000 familii au ramas fara adapost. Valoarea pagubelor provocate de seismul din 4 martie 1977 s-a ridicat la peste doua miliarde de dolari (la pretul din acel an). Un an mai tarziu, apararea locala antiaeriana isi schimba denumirea in aparare civila, prin aparitia Legii nr.2/1978, atributiile acesteia fiind diversificate.
• Revolutia din decembrie 1989 a creat conditii perfectionarii activitatii pe linie de aparare civila, inscriindu-se in procesul de democratizare initiat de acest act istoric. Astfel, Romania a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990 Protocoalele aditionale I si II la Convetiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate.
• In Legea apararii nationale nr.45/01.07.1994 apare in mod oficial denumirea "protectia civila".
• In octombrie 1996, se aproba Legea protectiei civile in care sunt stipulate atributiile acestor structuri.

Aniversam la 28 februarie Ziua Protectiei Civile din Romania, data la care in anul 1933, prin Decretul Regal nr.468, se aproba "Regulamentul de functionare a Apararii Pasive contra atacurilor aeriene" avand ca scop "sa limiteze efectele bombardamentelor aeriene asupra populatiei si resurselor teritoriului, fie asigurandu-le protectia directa, fie micsorand eficacitatea atacurilor". Prin prevederile sale detaseaza net apararea pasiva de apararea activa. Acest moment este considerat data de nastere a protectiei civile.

Prin acest act politic de mare responsabilitate societatea a avut numai de castigat, referindu-ne aici la ajutorul umanitar in situatii de urgenta, protejarea vietii oamenilor, a bunurilor materiale si a mediului inconjurator. Aceste cateva referiri reprezinta principalele misiuni ale serviciilor de urgenta profesioniste catre populatie care, prin structurile de Protectie Civila, sunt puse in valoare de aproape trei sferturi de veac.

Cu putin timp inainte de inceperea celui de-al doilea razboi mondial, se infiinteaza Comitetul de Coordonare al Apararii Pasive - un fel de stat major in intelesul actual, care functiona pe langa Ministerul Aerului si Marinei.

In anul 1939, Parlamentul aproba Legea pentru apararea antiaeriana activa si pasiva. Se instituie centre de instructie de aparare pasiva la ministerele Aerului si Marinei, Lucrarilor Publice si Comunicatiilor, Educatiei Nationale, Sanatatii si Asistentei Sociale, Cailor Ferate precum si la fiecare judet, municipiu si oras.

Protectia populatiei si a valorilor materiale determina, in timpul razboiului, necesitatea infiintarii unor unitati speciale de aparare pasiva. Unitatile de interventie aveau ca misiuni: prevenirea la timp a populatiei despre apropierea atacului aerian inamic; camuflarea cat mai bine posibil a obiectivelor terestre de vederea aeronavelor; limitarea efectelor bombardamentelor inamicului; asigurarea ridicarii si ingrijirii ranitilor sau victimelor gazate; inlaturarea bombelor neexplodate si dezamorsarea acestora; stingerea sau limitarea marilor incendii; ridicarea si inlaturarea marilor daramaturi; repararea imobilelor avariate de incendii sau bombardamente; ridicarea de tabere pentru evacuati si sinistrati sau pentru adapostirea materialelor. Tot in aceasta lege se prevede introducerea "orei de aparare pasiva", saptamanala, in programele facultatilor si scolilor de orice fel, institutiilor si stabilimentelor de stat sau particulare, societatilor si asociatiilor.

La 18 februarie 1943 se organizeaza Comandamentul Apararii Antiaeriene a Teritoriului prin Instructiunile nr.440, se stabilesc structura organizatorica si misiunile apararii pasive, luand fiinta Comandamentul Apararii Pasive, cu rolul de a pregati, indruma, controla si conduce toate operatiile de aparare pasiva, precum si de a instrui personalul de incadrare si populatia pe baza legilor, regulamentelor, deciziilor ministeriale, ordonantelor publice si tuturor dispozitiilor si ordinelor privind apararea antiaeriana pasiva a teritoriului. Tot in 1943, ia fiinta, Corpul Special de Interventie, destinat a interveni in centrele bombardate de inamic, pentru inlaturarea bombelor neexplodate si dezamorsarea lor, stingerea si limitarea marilor incendii si inlaturarea marilor daramaturi din intreprinderi, repararea imobilelor avariate de incendii si bombardamente, constructia de baracamente si ridicarea de tabere pentru sinistrati, evacuati si materiale.

Prin decretul nr.24 din 17 ianuarie 1952, se infiinteaza Apararea Locala Antiaeriana, prin adoptarea "Regulamentului Apararii Locale Antiaeriene" si ia fiinta Comandamentul Apararii Locale Antiaeriene in cadrul Ministerului de Interne, care era organizat in state majore de aparare locala antiaeriana la nivelul regiunilor, ca unitati administrative, in raioane si orase mari.

In iarna anului 1951 se infiinteaza Centrul de Instructie al armei, care avea menirea de a pregati si perfectiona cadrele si personalul civil pentru diferite functii si specialitati in protectia civila. Sapte ani mai tarziu, unitatile si formatiunile de aparare locala antiaeriana trec din subordinea Ministerului de Interne in cea a Ministerului Apararii Nationale.

In 1978 apararea locala antiaeriana isi schimba denumirea in aparare civila, atributiile acesteia fiind diversificate. In perioada urmatoare, acesteia i se asigura un nou cadru normativ, alte structuri organizatorice si misiuni adecvate. Orientarea spre misiuni specifice la dezastre devine evidenta si mai clara, totusi, abia dupa anul 1990, acestea devin dominante.

In anii 80 activitatea apararii civile a fost orientata spre pregatirea intregii populatii pentru diferite situatii de risc. S-au alcatuit planuri de protectie si interventie in situatii complexe si s-au desfasurat numeroase exercitii de aparare civila.

Cutremurul din 4 martie 1977 pune la grea incercare armata si, in cadrul acesteia, apararea locala antiaeriana. Actionand zi si noapte, arma noastra a contribuit la salvarea de vieti omenesti, inlaturarea avariilor tehnologice si distrugerilor. Este bine sa ne amintim ca atunci au fost inregistrati 1.570 morti, 113.000 raniti, 32.900 locuinte prabusite sau grav avariate, iar 35.000 familii au ramas fara adapost. Valoarea pagubelor provocate de seismul din 4 martie 1977 s-a ridicat la peste doua miliarde de dolari (la pretul din acel an). Un an mai tarziu, apararea locala antiaeriana isi schimba denumirea in aparare civila, prin aparitia Legii nr.2/1978, atributiile acesteia fiind diversificate.

Revolutia din decembrie 1989 a creat conditii perfectionarii activitatii pe linie de aparare civila, inscriindu-se in procesul de democratizare initiat de acest act istoric. Astfel, Romania a ratificat prin Decretul nr.224 din 11 mai 1990 Protocoalele aditionale I si II la Convetiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protectia victimelor conflictelor armate.

In Legea apararii nationale nr.45/01.07.1994 apare in mod oficial denumirea "protectia civila". In prezent Protectia Civila este o componenta a sistemului securitatii nationale in scopul prevenirii si reducerii riscurilor de producere a dezastrelor, protejarii populatiei, bunurilor si mediului impotriva efectelor negative ale situatiilor de urgenta, conflictelor armate si inlaturarii operative a urmarilor acestora si asigurarii conditiilor necesare supravietuirii persoanelor afectate.

Prin Ordonanta de Urgenta nr.179 din 26 octombrie 1999, Comandamentul Protectiei Civile cu structurile subordonate, trece din subordinea Ministerului Apararii Nationale in subordinea Ministerului de Interne.

La moment aniversar gandurile tuturor se indreapta spre cei care actioneaza sub deviza "cu viata mea apar viata" si se gasesc permanent in slujba cetatenilor pentru a-i preveni, ocroti, salva, si ajuta sa invinga stihiile naturii sau orice pericole majore.

Pompierii militari si civili serbeaza In fiecare an, pe data de 13 Septembrie, "Ziua Pompierilor din Romania", zi care a ramas In istorie ca data la care pompierii militari au Inscris, in Dealul Spirii, o fila eroica in cronica evenimentelor revolutionare din anul 1848. "Atunci, la 13 septembrie 1848, in Dealul Spirii din Bucuresti, ostasii pompieri, aflati sub comanda capitanului Pavel Zaganescu, s-au acoperit de glorie, intr-o crancena si inegala inclestare cu o coloana a armatei otomane venita sa inabuse revolutia pasoptista si aspiratiile de emancipare sociala si nationala ale romanilor. "

Pe locurile dramaticei confruntari, innobilate cu sangele celor cazuti atunci la datorie, in semn de omagiu fata de jertfa ofiterilor, subofiterilor si ostasilor pompieri, a fost ridicat si dezvelit la 13 septembrie 1901, Monumentul Eroilor Pompieri, pe al carui soclu sta scris cu majuscule: LUPTATORILOR DE LA 13 SEPTEMBRIE 1848 - POPORUL ROMAN RECUNOSCATOR.

Primul Parlament al Romaniei, acorda in anul 1860 participantilor la eroicul act, pensii pe viata si prima medalie romaneasca - PRO VIRTUTE MILITARI, apreciind astfel sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari. Tot ca o recunoastere a eroismului pompierilor, data de 13 Septembrie 1863 a fost aleasa pentru inmanarea noilor drapele de lupta Ostirii Tarii, Batalionul de pompieri Bucuresti (infiintat inca din 1861) primind primul drapel de lupta chiar din mana domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

La trei decenii dupa acea confruntare, pompierii-artileristi isi demonstrau din nou virtutile ostasesti, contribuind la trecerea Dunarii de catre armata romana si desfasurarea, cu succes, a Razboiului pentru Castigarea Independentei de Stat a Romaniei. Cu acelasi devotament si spirit de sacrificiu, pompierii militari au actionat si pe timpul celor doua razboaie mondiale, pentru apararea localitatilor si a populatiei, prin stingerea incendiilor provocate de bombardamente, unele dintre ele devastatoare, cum au fost cele din august 1943 din Valea Prahovei si aprilie-august 1944 la Bucuresti sau alte zone ale tarii.

In anul 1953, ziua de 13 septembrie a fost declarata Ziua Pompierilor din Romania.

Un alt moment de jertfa al pompierilor militari, consemnat in paginile istoriei contemporane, in care acestia si-au pierdut viata la datorie, a fost tragedia de la Mihailesti din 24 mai 2004. In acea dimineata, doua explozii violente au zguduit pamantul dupa ce un TIR incarcat cu azotat de amoniu s-a rasturnat si a luat foc. Au murit 18 oameni - localnici, jurnalisti si sapte pompieri. La monumentul de la Mihailesti, ridicat In cinstea victimelor tragediei, rudele si prietenii celor morti in urma exploziei ii comemoreaza, an de an, pe cei cazuti la datorie.

Nobletea misiunilor umanitare, cu care au fost investiti pompierii, a fost pusa in evidenta si pe timp de pace: ele au presupus asumarea unui risc permanent si, nu de putine ori, acesta a fost cel al sacrificiului suprem, imbogatind "galeria eroilor" care s-au jertfit pe altarul datoriei pentru salvarea si ajutorarea semenilor.

Dinamica vietii sociale si economice a dus la diversificarea misiunilor si apropierea permanenta de comunitatile locale si cetateni. Modernizarea continua a conceptiei de actiune a impus angrenarea, in efortul de aparare impotriva incendiilor sau altor calamitati, alaturi de pompieri, si a societatii civile, in cadrul programelor de protectie a vietii si proprietatii Inspectoratul General pentru Situatii de Urgenta in cadrul unor ample programe prioritare desfasurate de Ministerul Administratiei si Internelor.

Din decembrie 2004, in Romania functioneaza un nou mecanism de gestionare a situatiilor de urgenta, in conformitate cu standardele impuse de integrarea In structurile NATO si ale Uniunii Europene: a fost organizat si functioneaza Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta; S-au creat cadrul legal si mecanismele menite sa asigure in mod unitar si integrat apararea vietii cetatenilor, a bunurilor si a mediului impotriva efectelor negative ale incendiilor, inundatiilor, accidentelor si altor tipuri de calamitati, pe timpul producerii unor situatii de urgenta.

Alaturi de "clasicele" misiuni ale pompierilor de interventie la stingerea incendiilor, la care s-au adaugat si cele de acordare a primului-ajutor In accidente de circulatie, prin serviciile medicale de urgenta reanimare si descarcerare, serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta de astazi intervin si la salvarea persoanelor si limitarea pagubelor produse de inundatii sau alte calamitati, ca si la decontaminari, accidente chimice, nucleare sau de alta natura.

An de an, cu ocazia aniversarii ZILEI POMPIERILOR DIN ROMANIA, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Basarab I" Dambovita organizeaza activitati diverse dedicate sarbatoririi acestei zile:
- expozitie cu tehnica de lupta si mijloace de interven?ie specifice pompierilor.
- la sediul inspectoratului se va desfasura "Festivitatea dedicata sarbatoririi ZILEI POMPIERILOR DIN ROMANIA", ocazie cu care va avea loc oficierea serviciului religios, alocutiuni si mesaje, premierea Serviciilor Voluntare si Serviciilor Private pentru Situatii de Urgenta cu rezultate deosebite obtinute in anul respectiv, iar in final vor avea loc cateva exercitii demonstrative din programul de pregatire al pompierilor.
- la sediul inspectoratului se va desfasura "Ziua Portilor Deschise".

Potrivit rezolutiei 44/236 din 22 decembrie 1989 si a rezolutiei 56/195 din 21 ianuarie 2002, adoptate de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite, s-a stabilit ca a doua zi de miercuri din luna octombrie sa fie desemnata "Ziua Internationala pentru Reducerea Riscului Dezastrelor Naturale", ca mijloc de promovare a unei culturi globale cu privire la reducerea efectelor acestor fenomene, inclusiv prevenirea, atenuarea efectelor si pregatirea impotriva dezastrelor.

Conform terminologiei adoptate de Organizatia Natiunilor Unite, prin dezastru se intelege o grava intrerupere a functionarii unei societati, generand pierderi umane, materiale, sau modificari nefaste ale mediului, care nu pot fi refacute prin resursele acestuia. Prin dezastre naturale se inteleg fenomenele naturale de origine geologica sau meteorologica, ori imbolnavirea unui numar mare de persoane sau animale, produse in mod brusc, ca fenomene de masa. In categoria fenomenelor naturale distructive de origine geologica sau meteorologica sunt cuprinse cutremurele, alunecarile si prabusirile de teren, inundatiile si fenomenele meteorologice periculoase, care afecteaza violent zone relativ mari de teren pe termen lung, provocand pierderi de vieti omenesti, pagube materiale si degradarea mediului ambiant.

Prin atributiile pe care le au, Inspectoratul General si inspectoratele judetene pentru Situatii de Urgenta sunt in prima linie, atat prin activitatea de prevenire a producerii unor situatii de urgenta, respectiv de limitare a efectelor acestora, cat si prin activitatea de interventie in cazul manifestarii lor.

Cu ocazia acestei zile, Inspectoratul pentru Situatii de Urgenta "Basarab I" Dambovita organizeaza o serie de activitati cu tematica specifica privind popularizarea si constientizarea populatiei cu privire la riscurile specifice judetului nostru, reducerea lor, precum si la modul de comportare in diferite situatii de urgenta. Astfel, cadrele din Compartimentul Pregatirea Populatiei vor desfasura activitati informativ-educative in scolile generale, dar si in randul cetatenilor damboviteni, care vor primi pliante informative despre cum trebuie sa se comporte in situatiile de urgenta generate de aceste fenomene.

Reducerea riscului dezastrelor naturale este problema tuturor natiunilor. Numai investind in masuri de reducere a dezastrelor naturale eficiente putem sa scadem vulnerabilitatea comunitatilor si sa protejam dezvoltarea acestora.

Nu uitati ! Informandu-va deveniti mai puternici in fata dezastrelor naturale. Doar impreuna vom invinge !

Monumentul Pompierilor a fost ridicat pe Dealul Spirii, in fata Arsenalului Armatei, din initiativa unui comitet de patrioti bucuresteni. Creatie a sculptorului Wladimir Hegel, monumentul a fost inaugurat la 13 septembrie 1901, fiind una dintre cele mai reprezentative lucrari de arta monumentala dedicate eroilor revolutiei romane de la 1848. In anii 80, ca urmare a construirii Casei Poporului -in prezent, Palatului Parlamentului - monumentul a fost mutat la intersectia Caii 13 Septembrie cu Str. Izvor, in fata Hotelului Marriott.

Avand la baza un postament hexagonal din piatra, monumentul se compune dintr-un piedestal masiv, cu inaltimea de 5 m, in forma de trunchi de piramida, cu un brau spre partea inferioara si cu un ornament arhitectural, sugerand un capitel, la partea superioara. Compozitia statuara, avand o inaltime de 2,5m, reprezinta o femeie distinsa, cu chip solar, care tine in mana stanga o trompeta, iar cu cealalta mana sprijina trupul unui militar ranit. Femeia simbolizeaza "Victoria inaripata", care anunta multimii izbanzile idealurilor revolutiei romane de la 1848. Pe latura din fata a monumentului este fixata o placa de bronz cu inscriptia: "Luptatorilor de la 13 septembrie 1848, poporul roman recunoscator, MDCCCL (1900)".

Pe aceeasi placa sunt infatisate o casca de pompier, o compozitie heraldica, precum si un vultur cu aripile intinse. Pe latura opusa este fixata o placa de bronz, pe care scrie: "In aducerea aminte a luptei sustinuta in acest loc de pompierii Bucurestilor, comandati de catre capitanul Zaganescu, si de Batalionul II din Reg. 2 linie sub comanda col. Radu Golescu contra unei divizii de armata turceasca comandata de Cherim Pasa". Monumentul este inscris la pozitia nr.2280, cu codul B-III-m-B-19951, in Lista monumentelor istorice, actualizata prin Ordinul ministrului Culturii si Cultelor, nr.2314/8 iulie 2004.

HOME